Asteptand sa treaca timpul parca tot mai greu vine ziua in care voi fi din nou cu mama... Craciunul e un moment magic de aceea nu vreau sa pierd nimic, cu toate ca stiu ca toate fug... Imi amintesc cu nostalgie de timpurile minunate in care asteptam primii fulgi de nea cu atata emotie, iar atunci cand veneau din cer stelutele ieseam afara cu sora mea si priveam oceanul alb ce ne inconjura. Mama intotdeauna ne certa ca ieseam afara fara sa ne pregatim de zapada, insa noi eram pline de atata caldura ca nici nu ne dadeam seama ca ne ingheta nasul. In casa de Craciun era mereu un miros de portocale si mandarine, "mirosul Craciunului", iar mama se pregatea mereu cu de toate pentru colindatori, cu zambete si bunatate pentru noi. Imi amintesc si acum de serile in care aprindeam luminitele si priveam stelutele inghetate ce picurau din cer...asteptam sa ne cada in par ca sa ii aratam mamei ce frumos ne sta...Copilaria e atat de gingasa si naiva, iar maturitatea calca in picioare orice farama a spiritului magic: Craciunul. Am alergat prea tare... si acum m-am oprit... vreau sa fiu ceea ce trebuie sa fiu in acest moment si copil si tanar, dar nu matur caci e timp de tot si toate... Craciunul acesta va fi altfel: vom fi impreuna cu mama si aceasta e tot ce conteaza. Gandul acesta imi da o liniste nemaipomenita ca nici nu vreau sa renunt la el... Imbratisarea mamei va fi cel mai frumos cadou de Craciun, un dar ce nu poate fi inlocuit sau cumparat... de abia astept sa ma invalui in "mirosul Craciunului"....
Handmade
Acum 11 ani
